Drumul spre învățare

Drumul spre învățare

Despre sistemul educațional din România se pot spune multe, iar dezbaterea e luuuuungă și are de regulă ca rezultat schimbări de formă - fără reforme reale, care să modifice perspectiva de abordare la clasă, care să aducă centrarea pe elev și pe educarea și formarea lui pentru viață. Iar de aceste schimbări avem parte aproape în fiecare an ... ministru nou – schimbări noi.

Această stare de fapt a adus, cred eu, și unele beneficii (așa îmi place mie, să văd și partea plină a paharului), care nu sunt de neglijat: pe de o parte pentru copii, pentru că învață să se adapteze în fiecare an noilor formate de evaluări, simulări, examene, structuri școlare, programe, etc. – o abilitate, care, sper, ar putea să îi ajute mai târziu în viață. Pe de altă parte pentru părinți, pentru că tot mai mulți dintre ei au devenit mai interesați de viața școlară și educația copiilor lor. Au început să se implice, să le pese, să devină sprijin și ajutor – iar asta este până la urmă tot în beneficiul copiilor.

Așa m-am găsit și eu la un moment al vieții mele și am început să re-învăț materie de gimnaziu și de liceu (cea de primară încă mai era cât de cât prezentă). M-am lovit de multe ori de neputința de a explica pe înțelesul copiilor mei ceea ce ei nu înțeleseseră la clasă. Mi-am dat seama că felul în care încerc eu să explic are mult prea puțin de-a face cu viața reală, cu legătura dintre fapte, obiecte, fenomene, cu modul lor individual de a percepe și a învăța.

 

Apoi am avut ocazia să fac cunoștință cu pedagogii alternative, cu metode aplicate în școli internaționale, am început să înțeleg că de multe ori ne lipsesc uneltele și instrumentele prin care să facem învățarea mai ușoară copiilor noștri, să o facem mai facilă, mai vizibilă, mai aproape de nivelul lor de înțelegere și percepere. Și atunci am început să creez astfel de instrumente pentru copii mei. Am început să citesc cărți de neuroștiință, cărți despre strategii de învățare, altele despre alte tipuri de pedagogii. Din fiecare am învățat câte ceva nou - unele dintre aceste lucruri pot fi aplicate la noi, altele se lovesc de bariere culturale sau sociale.

Și în cele din urmă am înțeles, că învățarea este un fenomen extrem de complex, în care procesele petrecute în creier se află în strânsă legătură cu simțurile, cu creativitatea, cu experiența de până atunci a copilului, cu capacitatea lui de observare, uneori chiar și cu motricitatea, cu competența de citire și înțelegere și cu multe altele, care țin de emoții, stare sufletească, voință, însușiri sufletești, cu diversele abilități și competențe pe care copilul le-a dobândit până în acel moment. De aceea învățarea nu poate avea loc numai prin transmiterea de informații, ea este un proces, care presupune din partea copilului să experimenteze și să înțeleagă, să viseze și să fie creativ, să simtă cu toate simțurile. Așa se întâmplă educația, cea reală, cea care îl pregătește pentru viață, cea pe care părinți ca mine și-o doresc pentru copiii lor.

 

275-626
close

Comparare

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

close

A fost adaugat la favorite!

A fost sters din favorite!